H.Ai înapoi

Un poem despre cum uităm să fim copii.

Tu când ai încetat sa privești în culori?
Și când ai încetat să zâmbești la soare?

Când ai început să fugi de ploaie și nu în ea
cu un zâmbet nebun și alegând prin bălțile murdare?

Părul răsfirat și mirosul înnecăcios de București
Te țin acolo, departe,
Te țin în lesa de adult orb,
Te țin de unde scăpare nu-i
De unde scăpare n-ai.

Poate doar prin naivitate.
Poate doar prin copilărie.
Soare
Iarbă proaspăt tăiată.

Hai înapoi,
Îți deschid eu.